blaga şi 2005

..::..

"Teatrul e... un om". Acesta este unul dintre răspunsurile târgumureşenilor (de tot felul) la întrebarea "ce e teatrul?" Întrebarea era pusă de cei din "gaşca nebună" de la Turnul Măcelarilor. Ironia sorţii: în turnul în care deunăzi măcelarii tranşau hălcile de carne spre îndestularea poporului, astăzi se tranşează sentimente, stări, situaţii. Aşa şi e normal în societatea noastră de consum: înainte să produci ceva trebuie făcută analiza pieţei, cererea din partea consumatorilor. Iar târgumureşenii au cerut aşa ceva: un teatru „altfel”, sub un acoperiş de ţiglă, între pereţii unui bastion prăfuit şi uitat. Şi ce să faci cu 4 reflectoare vechi de când lumea, un dimmer stricat şi nişte obiecte vechi? Mai adaugi un text, trei actori prieteni, un regizor şi un tablou alb, „pe fundal alb” şi îţi iese „Artă”. Lumea aude minunea şi vorba zboară. Acolo sub acoperiş se întâmplă ceva. Altfel. Dar normal. Sau nu. Mai degrabă firesc. Da. Al dracului de firesc, chiar enervant.

Şi reflectoarele se înmulţesc, apar culisele, zecile de kilometri de cablu, dimmerul se repară, oamenii sunt mai mulţi, se formează o gaşcă. Apoi apar programările de spectacole, semn că e o treabă serioasă. Lumea începe să vorbească despre asta. Nici taximetriştii nu mai strâmbă din nas la destinaţia „TEATRU 74”, primul semn că locul a devenit cunoscut.

Şi prietenii aduc prieteni iar gaşca se transformă în public. TEATRU 74 devine din loc de întâlnire, într-un mod de a fi. Anii trec, actorii vin şi pleacă, poeţii vin şi îşi lansează cărţile, intelectualii îşi prezintă părerile, muzicienii îşi cântă muzica, publicul îşi mângâie noul copil: TEATRU 74. Copil ce creşte de la an, la an o dată cu generaţiile care îi calcă pragul. TEATRU 74 devine un brand spre bucuria unora şi în ciuda altora. Un brand construit din efortul unor oameni care au visat că vor face un lucru de care să se bucure. Şi ei dar şi ceilalţi.

La 7 ani, majoritatea copiilor încep şcoala. La 7 ani de existenţă, TEATRU 74 îşi numără oamenii din jurul său. Şi nu sunt puţini. Pentru că, nu-i aşa, „teatrul e... un om”. Iar când în jurul său stau alţi oameni înseamnă că treaba e cât se poate de serioasă.

laurenţiu blaga, cultura.in.mures

..::..

2005.

crize. lume nouă.

edmond. cristi juncu.

unidrama. şi mai multă lume nouă.

..::..